In 1717, s-a consemnat ultima navalire importanta a tatarilor in Europa. Dupa ce au pustiit o mare parte a Europei estice si centrale, tatarii au fost invinsi de Eugeniu de Savoia, general austriac, dar cruzimile savirsite de acestia pe actualul teritoriu al Romaniei au ramas in istoria si memoria colectiva. Un astfel de caz este al locuitorilor din comuna Sic, judetul Cluj, care anual comemoreaza victimele acestei invazii, manifestarea fiind cunoscuta atit in tara, cit si peste hotare. In fiecare an, sicanii au participat la comemorare, dar din pacate, din relatarile localnicilor, o mare parte dintre invitati nu au urmarit decit sa-si faca capital politic in perspectiva viitoarelor alegeri parlamantare, campioni la astfel de manifestari fiind radicalii din UDMR. Mult mai putin cunoscuta este insa incursiunea tatarilor, in acelasi an, in Maramures si in special victoria romanilor din Borsa, condusi de Popa Sandru Lupu, reputata in 4 septembrie 1717, asupra tatarilor aflati in retragere spre Moldova. La data de 30.08.1717, tatarii se retrag pe langa cetatile Hust si Sighet, la Hust fiind pusi pe fuga de garnizoana cetatii si de grupurile de maramureseni comandate de Sigidmund Stoica si Moise Codrea. La Cavnic cetele de haiduci, inving de asemenea grupuri de tatari, existind si acum o inscriptie pe o piatra careaminteste aceste fapte de vitejie. La " Piatra Tiganului", hotarul dintre localitatile Barsana si Stramtura, taranii au reputat o noua victorie asupra tatarilor, la 02.09.1717. Inca de la Mara, calaretul Ioan Pop, intr-o goana nebuna a dat de veste satelor de pe valea Izei de iminenta navalire a tatarilor si nelegiuirile pe care acestia le savirsesc, iar la marginea Borsei, calul frint de oboseala cade mort, iar vestitorul primejdiei isi continua alergarea pe jos pentru a -i alarma pe borseni. (un gest eroic si nobil similar celui de la Maraton). Popa Sandru Lupu, parohul localitatii, descenden din familiile voevodale maramuresene si fost capitan in armata de curuti a lui Rakoczi, a organizat apararea Borsei in chip magistral, stabilind impreuna cu apropiatii sai sa opuna rezistenta in locul numit Strimtura Borsei, un defileu situat pe valea Viseului. In zorii zilei de 04.09.2003, tatarimea a ajuns in Strimtura Borsei, unde a inceput atacul celor 2000 de maramureseni, care au blocat cu baricade iesirea din defileu, iar de pe margini i-au atacat cu bolovani pe invadatori, dupa modelul celebru de la Posada. In urma luptei, tatarii au pierdut cca 6000 de oameni, iar din cei 4000 care au reusit sa scape din ambuscada, o mare parte au pierit inecati in Viseul umflat brusc de o ploaie torentiala. Pierderile totale ale tatarilor in lupta de la Borsa nu sunt cunoscite cu exactitate, dar in mapa cadastrala a imparatului Iosif al -II-lea se arata ca in Stramtura Borsei au fost ingropati